În momentul în care criza datoriilor era în floare şi se punea din ce în ce mai acut problema unei scoateri temporare a Greciei din zona euro, au fost voci importante care au pledat pentru federalizarea Uniunii Europene. Argumentele economice sunt solide, însă nici ele nu par să fi mişcat suficienţi decidenţi din sfera politică. Acumcând apar şi o problemă legată de fenomenul imigraţionist şi alta, mai gravă legată de securitate, mediul politic ar trebui să repună pe tapet ideea. Chiar dacă Franţa se opune din răsputeri unei astfel de idei pentru că federalizarea ar creşte puterea Germaniei. Până la urmă, o astfel de mişcare ar putea fi câştigătoare şi pentru cancelarul Germaniei, aflată în cădere liberă în sondaje, după o gestionare defectuoasă a valului de islamici.
Atât Merkel cât şi întreaga Europă ar putea trage puţin cu ochiul în cărţile de istorie şi ar avea câte ceva de învăţat de la un alt cancelar: Bismark, făuritorul Germaniei federale moderne. Asta pentru că peste ocean e prea departe să te uiţi. Şi nici contextul nu e potrivit. Însă mulţi consideră UE ca o contrapartidă la SUA iar euro contrapartida USD ( lira sterlină a pierdut definitiv lupta cu deviza americană).
Pentru ca o astfel de construcţie să poată fi trainică, lucrurile nu trebuie făcute pe jumătate. Iar asta înseamnă să ne decidem cu toţii, cele 28 de naţiuni, dacă VREM sau NU VREM! Un alt viitor nu există! Cu sau fără Brexit, construcţia poate supravieţui numai pe model federal.
Problemele de securitate nu se vor putea rezolva atât timp cât nu există o colaborare şi unele *servicii* se simt mai importante decât altele. Şi nu mă refer aici doar la *defecţiunea de comunicare* pe linia Franţa-Belgia ci şi la cea din interiorul Belgiei. Fără o construcţie sudată, problemele de securitate vor eroda constant firava UE şi o vor distruge. Avem deja controale serioase la frontiere interne, avem deja garduri de sârmă între state membre, avem voci care reclamă că nu se simt apăraţi, ca naţiune, de invadatorii islamici (naturalizaţi sau nu).
Astfel de construcţii necesită şi un atlfel de buget la nivel centralizat. Şi necesită cedări de suveranităţi care până acum ni se păreau de neconceput. Dar trebuie să înţelegem că nu se poate altfel. E momentul să punem şi primele cărămizi la un sistem fiscal integrat. Poate taxarea inversă a valorii adăugate ar fi un prim pas pe această cale? Desigur e nevoei şi de măsuri tampon de tip social, pentru atenuarea decalajelor.
E nevoie rapid şi de o monedă unică pentru toţi cei 28 de convieţuitori, Am înregistrat succesele pe calea uniunii monetare, chiar dacă acum sunt mulţi cei care consideră că BCE a intrat pe un drum greşit, exagerând în quantitativeasing. QE e supliment nutritiv, nu medicament! Nu mai vorbim de faptul că dincolo de tratarea efectelor e nevoie să identifici cauza. Greşelile pot fi reparate prin schimbare de viziune şi/sau de oameni, dacă există voinţă. Poate că e cazul să fie regândită şi politica de dezvoltare economică. Poate ar trebui mai multă transparenţă: nu face bine nimănui să bănuiască doar că o ramură sau alta nu sunt binevăzute în comuniune. Trebuie spus lucrurilor pe nume: tu faci aia, tu faci cealaltă!
Şi aş mai adăuga un lucru- e nevoie de prevederi precise într-o Constituţie comună, care să prevadă posibilitatea intrării sau ieşirii unui stat din comuniune (benevolă sau la solicitarea celorlalte state). Astfel cu siguranţă problemele de tip Grecia nu vor prolifera.
COMMENTS