Aşteptată cu emoţii şi nu prea de către toate marile pieţele de capital, decizia FeD privind menţinerea dobânzii de referinţă la 0-0,25% nu a mai mirat pe nimeni. După precedenta şedinţă a FeD erau mulţi analişti care pariau pe o creştere cu măcar un sfert de procent a ratei dobânzii, la final de octombrie. Totuşi lucrurile se schimbă cu repeziciune, ca şi pariurile financiare. FeD mai aşteaptă un reviriment al pieţei muncii, dar şi o direcţionare a ratei inflaţiei către 2% până să deschidă raliul creşterii costului creditului în dolari.
Revenind, principala reţinere a FeD în ceea ce priveşte scumpirea creditului a venit din evoluţia slabă înregistrată pe piaţa muncii: economia SUA a creat în plus 142.000 de locuri de muncă în luna septembrie, cu 60.000 mai puţine decât aşteptările pieţei. Mai mult, deşi creşterea economică trimestrială arată bine, 3,9%, sunt semne clare că următorul rezultat va fi mai puţin fast.
Nici în Europa lucrurile nu sunt prea roz. Banca Centrală Europeană a menţinut dobânda de politică monetară la minimul record de 0,05%, nivel la care se află din septembrie 2014. Mai mult, Mario Draghi a punctat că BCE este „dispusă şi capabilă“ să folosească toate instrumentele disponibile, inclusiv reducerea dobânzii la facilitatea de depozit, aflată deja la un nivel negativ, pentru a păstra fragila creştere economică. Germania, motorul economiei Uniunii Europene, deşi îşi îmbunătăţise previziunile la finele trimestrului al doilea, poate fi gripat de scandalul „noxelor VW“. De altfel, gigantul a şi raportat prima pierdere trimestrială venită după zeci şi zeci de ani de profit!
Mai departe, peste Canalul Mânecii, economia Marii Britanii a crescut cu 0,5% în al treilea trimestru, cu 0,1% sub aşteptările pieţei. Se consemnează astfel o frânare şi în cazul economiei, care a avut cel mai rapid ritm de creştere în anii 2013-2014 dintre toate ţările puternic industrializate. Ce stă la baza acestei evoluţii surprinzătoare? Pe de o parte, declinul de 2,2% al industriei construcţiilor. Pe de altă parte, probabil cel mai mare impact îl au îngrijorările legate de căderea Bursei din China. O Chină care şi-a trimis preşedintele în vizite de curtoazie de la Washington până la Londra. Miza e una clară: se caută noi parteneri pentru a revitaliza economia, care a început să dea frisoane lumii întregi. Fastul regal cu care a fost primit demonstrează că toate economiile mari se tem de ceea ce ar putea declanşa un tsunami din China în materie de evoluţii economice.
Citeam deunăzi cum că Mark Faber, investitorul elveţian care a anticipat criza financiară din anul 2008, afirmă că economia Chinei nu are cum să prindă un „soft landing“, având în vedere expansiunea speculativă a creditului din ultimii şapte ani. El consideră că economia asiatică stă pe un „buble imobiliar“ de mari proporţii. Iar cifrele per ansamblu, dincolo de creşterea economică de 6,9%, la finele lunii septembrie, nu arată deloc bine. Exporturile au scăzut, importurile au intrat în contracţie, producţia industrială şi vânzările de automobile sunt în declin. Mai mult, sectorul siderurgic, reper pentru orice economie, dă fiori: cererea de oţel a Chinei s-a contractat în septembrie cu 8,7%! De altfel, pieţele contabilizează scăderi importante pe mai multe mărfuri importante. Şi probabil că cea mai vizibilă e cea a petrolului. Nu mai e nevoie să spunem în ce context scad preţurile la materii prime: neîncredere în economie şi aşteptarea unei perioade recesioniste! Data trecută, furtuna a venit din SUA. Să vină acum tsunami-ul din marea Chină?
COMMENTS