Vor deschide creditorii Greciei cutia Pandorei printr-un nou bailout?

Am trăit-o şi pe asta: după ce criza declanşată în 2007-2008 a făcut ravagii (şi încă se mai simt, pe ici, pe colo), credeam că nimic nu ne mai poate lua prin surprindere. Dar iată că, realitatea ţine să en arate cât de multe mai avem de învăţat: Grecia a intrat oficial în faliment, după neplata la scadenţă a unor tranşe cumulate către FMI de aproximativ 1,6 miliarde de euro.
Deşi a cerut în ultima clipă o nouă păsuire, după ce le trântise creditorilor uşa în nas, premierul Greciei a fost refuzat brutal, chiar dacă, la momentul în care scriu aceste rânduri, uşile nu erau oficial sigilate. Cu toate acestea, FMI se arată de neclintit şi nu mai vrea să-i păsuiască pe greci până în noiembrie. Nici Consiliul Guvernatorilor nu mai e mare amator să acorde, fără să primească nimic semnat- în ceea ce priveşte reformele cerute- un nou program de asistenţă financiară.
Grecia demonstrează că a învăţat să se înece la mal: după cel de al doilea bailout din 2012, fostul guvern reuşise să redresesze întrucâtva corabia elenă, anul 2014 încheindu-se chiar cu surplus bugetar. Numai că grecii s-au gândit că nu mai trebuie să suporte austeritatea şi e mai bine să plătească alţii facturile lor: aşa că l-au votat pe Tsiparis, pe un program totam dezechilibrat şi plin de fanfaronade electorale. Acesta a eşuat lamentabil, încercând să trateze de pe poziţii de forţă cu creditorii, şi va duce probabil Grecia către fundul prăpastiei. Cuvântul faliment e deja materializat. Probabil vor urma crahuri bancare, drahmă, scădere brutală a puterii de cumpărare şi chiar ieşire din eurozonă (nu şi din Uniunea Europeană). Dar să vedem ce s-a întâmplat în acest final fierbinte de iunie. Probabil referendumul convocat pentru 5 iulie va fi tardiv şi, la fel de probabil, cabinetul Tsiparis nu va mai prinde finalul lui 2015, căzând tot sub presiunea străzii care l-a şi propulsat în această înaltă demnitate.
FMI a pus punct
Cu câteva ore înainte de expirarea termenului de plată a tranşei de 1,6 miliarde de dolari, premierul grec cerea autorităţilor din zona euro pentru un nou bailout, al treilea, asumându-şi că bailoutul din 2012 a eşuat. Tradus în cifre, facilităţile primite în 2012 s-au cam topit iar datoria publică a Greciei a alunecat iar peste 171%! În trei ani!
Şi atunci ne întrebăm, şi noi şi cei care ar trebui să ia decizia, dacă mai dăm nişte facilităţi Greciei, de ce nu ar cere acest lucru şi alote state care gâfâie sub povara datoriilor: Portugalia, Spania, chiar şi Italia. Ei cu ce sunt mai prejos?
Grecia cere acum un fond de salvare de 500 de miliarde de euro care să ţină Grecia pe linia de plutire pentru următorii doi ani, conform scrisorii trimise Consiliului Guvernatorilor de către Guvernul grec. Într-o primă fază liderii zonei euro au refuzat să discute o ”iertare” a datoriei în cadrul programului actual de bailout, însă au dat de înţeles că o restructurare – cel mai probabil sub forma întârzierii scadenţei pentru împrumuturile de bailout din zona euro – ar putea fi o parte dintr-un nou program de salvare. Cancelarul german Angela Merkel refuza orice noi negocieri înainte de referendumul de la finele primei săptămâni din iulie. Grecia a primit aproape 240 de miliarde de euro în cadrul a doua programe de salvare a ţării (aşa numitele bailout) de la Uniunea Europeana şi FMI, începând cu 2010.
În lipsa unei păsuiri am ajuns în situaţia de a asista la primul faliment al unui stat considerat dezvoltat, Grecia intrând pe lista ruşinii care mai cuprinde ţări precum Zimbabwe sau Sudan.
Si problemele FMI cu Grecia nu se opresc aici. Tara trebuie sa vireze in total 5,4 miliarde de euro in conturile Fondului in acest an, dintr-o datorie totala de circa 21 miliarde de euro.
Pe lângă cele 1,6 miliarde de euro, următoarea tranşă de plată către FMI pare mărunţiş: 284 milioane de euro, scandente la 1 august.
Dincolo de pierderea accesului la orice ban din partea FMI (şi posibila pierdere a poziţiei, inclusiv dreptul de vot, în acest organism internaţional), Grecia îşi vede blocată şi componenta europeană a planului de ajutor. Economia Eladei pierde astfel la 1 iulie circa16 miliarde de euro, ajutoare sub diferite forme: credite, profituri din obligaţiuni deţinute de BCE, alte fonduri de ajutor!
Greu de previzionat cum poate supravieţui în aceste condiţii o ţară care se află în moarte clinică de cinci ani, fiind ţinută în viaţă prin aparatele FMI, UE sau BCE.
Situaţia nu va fi deloc roz nici pentru restul Europei. Sigur, bazându-se pe jocul mediilor ponderate, un reputat analist financiar, Lucian Isar, spunea că UE va ieşi întărită dacă Grecia va fi dată la o parte (eliminând din rezultate – PIB, datorii, inflaţie, şomaj, etc. valorile aferente Greciei, aflate sub medie, evident se vor obţine cifre mai bune). E adevărat, ţinând cont că Grecia are 2% din economia UE, nu vor fi rezultate semnificativ mai bune. Totuşi, astfel de analize nu ţin cont de factorul încredere, care poate duce orice mică furtună la nivel de tsunami. Să ne feeraescă Dumnezeu de vria pieţelor financiare. Am putut vedea, la scară mică, ce înseamnă ca băncile să nu mai aibă încredere unele în altele, în două episoade româneşti: falimentele din geana anilor 2000 şi respectiv declaşarea crizei din octombrie 2008 (aşa numitul atac speculativ pe leu).
Ce se întîmplă pe plan bancar
Sigur, cu toţii suntem interesaţi de ce se va întâmpola cu băncile greceşti, având în vedere faptul că un important procent din capitalul sistemului bancar românesc (12%) e de provenienţă elenă. La momentul în care scriue aceste rânduri ele sunt într-o vacanţă forţată iar grecii au limitare de retragere de numerar la 60 de euro/zi. Mai mult, transferurile de bani din interiorul ţării în străinătate sunt restricţionate,- nu şi transferurile din străinăte către conturile unei bănci greceşti (cu alte cuvinte, cale liberă pentru repatriere de capitaluri). Zvonurile spun că va urma şi o limitate a retragerilor pentru turiştii străini. Oricum, drumul până la eliminarea de către Grecia a libertăţii de circulaţie a capitalului nu e deloc lung.
Revenind la bănci, Fitch Ratings a plasat recent ratingurile Piraeus Bank, Eurobank Ergasias, National Bank of Greece și Alpha Bank în categoria RD -restricted default (faliment restricţionat). Ratingurile de viabilitate au fost diminuate de la CCC la F, cu perspectivă stabilă.
Retrogradarea băncilor elene reflectă opinia Fitch că acestea ar fi în faliment și ar fi intrat în incapacitate de plată dacă nu ar fi fost impuse restricții asupra mișcărilor de capital, ținând cont de retragerile masive din depozite și de decizia BCE de a nu majora linia de finanțare de urgență (ELA) destinată creditorilor eleni. E destul de probabil însă ca BCE să nu considere imediat băncile grecești insolvabile și să nu le taie accesul la finanțarea de urgență înaintea referendumului. Conform declaraţiilor unor analişti din cadrul BCE, băncile grecești ar putea să fie considerate solvabile timp de maxim cinci zile după ce statul grec va intra în incapacitate de plată. Din nou, teoretic, sistemul bancar european nu ar trebui să sufere prea mult postfalimenbt al Greciei, pentru că expunerile pe această ţară au coborât semnificativ.
Dacă în 2011 băncile franceze aveau credite acordate de 57 de miliarde de dolari în Grecia, acum mai au mai puţin de 1,8 miliarde dolari. Mai mult, băncile germane aveau în 2011 o expunere de aproape 24 miliarde de dolari iar acum aceasta este înjumătăţită (în condiţiile în care grosul e concentrat pe o singură bancă, controlată de stat -KfW. Nici pe americanu nu îi doare prea tare capul, expunerea lor pe Grecia fiin d acum doar de 10 miliarde de dolari.
Cum se iese din criză?
E o întrebare la care singurul răspuns considerat plauzibil e cel oferit de Dominique Strauss-Kann, fostul şef al FMI.
”Grecia să trebuie să mai primească nici o nouă finanțare din partea Uniunii Europene (UE), nici a Fondului Monetar Internațional (FMI), dar să beneficieze de o prelungire foarte mare a maturității (…) astfel încât statul elen să fie eliberat de toate obligațiile sale față de sectorul oficial (instituții oficiale) pentru următorii doi ani”. În atare condiţii, spune actualul analist economic, ”țara va fi într-o constrângere bugetară dificilă, deoarece nu va mai putea să se împrumute de pe piețe, nu va mai primi resurse de la UE și de la FMI și va trebui, prin urmare, să-și echilibreze bugetul singură”. Şi este, trebuie să o recunoaştem, o argumentaţie solidă. Încetul cu încetul probabil se vor găsi soluţii. O nouă iertare masivă de datorii mă tem că va conduce la un val de alte cereri de la state membre UE, ceea ce poate dărâma acest edificiu minuţios planificat.