De la vremea dezrobirii la vremea dezbinării nu e decât un pas. Unul care poate fi făcut foarte uşor atunci când ai în spate o armată de sfătuitori *bineintenţionaţi*. Traversăm un an interesant care vine după altul, cu o parte a patra, la fel de bogat în întâmplări.
De ce dezbinare? Pentru că dezbinând poţi conduce turma mai uşor: către urna de vot, către direcţia de taxe şi impozite, etc. Numai că orice dezbinare are o notă de plată- una pe care o plăteşte tot turma mânată de la spate. Nu acum, mai târziu!
Va fi un an al dezbinărilor pentru că, nu aţi uitat, desigur, avem un an dublu electoral. Într-o atare perioadă tot ceea ce contează e cum să obţii mai multe voturi, cu eforturi mai mici. Cum vremea găleţilor, sticlei de ulei şi pungilor de făină şi zahăr a cam trecut, trebuie să te reorientezi. O metodă ce nu dă greş e să identifici *dujmanul de clasă* şi să asmuţi gloata asupra lui. Apoi încaleci un cal alb, descaleci cu alai în palatul Parlamentului, dai legea care să îngenuncheze tiranii şi treci, pe acelaşi cal alb, la o baie de mulţime în aclamaţiile votanţilor.
Cam acesta-i scenariul clasic şi în cazul răzbiului dintre bănci şi clienţi. Cu o cotă de încredere erodată la 11%, creditorii au reuşit de multe ori să îşi dea cu stângul în dreptul, adâncind prăpastia dintre ei şi debitori. Pe un fond de lipsă de comunicare la toate nivelele, băncile au lăsat larg porţile deschise, facilitând intrarea cavaleriei care vânează gloria, sau un mandat, mai nou sau mai vechi, prin Parlament. Un Parlament care pare să se fi plictisit teribil de când a rămas fără jucăria din Piaţa Victoriei, lăsată ofrandă pe altarul potenţialilor alegători.
Şi tot din această plictiseală se nasc şi monştrii- proiecte legislative privind rambursarea unei obligaţii în valută la cursul din ziua acordării, Darea în plată, etc. Din păcate replicile de la cei vizaţi vin lent, iar vocea lor se face cu greu auzită de sub noianul de contracte ce până nu demult erau pline ochi de clauze discreţionare, abuzive. Iar acum plătesc!
Ce nu spun *catindaţii* e faptul că în spate stau interese *proprii şi personale*. Dincolo de fotoliul călduţ cu privilegiile aferente (inclusiv o oarecare protecţie de un evenual sejur la *răcoare*), sunt şi chestiuni concrete- o potenţială acoperire a unor eşecuri in investiţii imobiliare, cu 6-7 cifre, nu e deloc de lepădat. Că dară de asta i-am votat, să se preocupe de propăşirea neamului (lor, nu românesc). Tot din nefericire, arbitrul de drept, hârşit în multe bătălii, pare a-şi fi pierdut interesul şi calmul şi comunică de cele mai multe ori inadecvat. Dacă binevoieşte să o facă! Şi uite aşa, în loc de o dezbatere pe idei ne procopsim cu un dialog de genul propagandă versus propagandă.
Ce-i de făcut? Să descoperim acele persoane capabile să dialogheze, să fixăm un real punct zero al discuţiilor şi să construim pe fundamente, cu studii de impact, fără grabă. Băncile sunt dispuse! Imensa majoritate a clienţilor cu siguranţă nu ar spune nu! Rămâne să găsim o soluţie de îmblânzire a inorogilor, unii dintre ei grăbiţi de marcarea iminentă a unor pierderi fabuloase pentru muncitorul de rând. Iar îmblânzirea poate fi făcută cu zăhărelul sau cu biciul. De iei depinde ce variantă preferă. Pentru că, nu ar trebui să uite, al fel de uşor cum mână ei acum turma spre bănci se pot găsi alţii care să o îndrepte către propriile castele. Roata e rotundă şi se învârte neîncetat!
COMMENTS